am facut primul pas si sunt foarte multumit. este prima data cand imi fac de lucru cu un blog si sunt fericit. rezista. prima postare a fost mai mult de proba si pentru a prinde curaj.
merge. acum sa revenim la subiect
de ce dependent de jocuri. pentru ca toata lumea din jurul meu imi spune ca sufar de asta. inca nu stiu, deoarece au trecut multe zile in care nu am jucat. eu vad dependenta altfel. ca ceva care nu te lasa sa dormi, care iti provoaca agitatie. dar in cazul meu, nu s-a manifestat asa niciodata. ;ucrurile au fost simple , nu am avut bani=nu am jucat. eu stiu doar atat. sunt dependent de bani. sa ma explic. am nevoie de bani si jucam cu gandul ca o sa-i fac, ca o sa-i castig, ca o sa reusesc sa ies din groapa in care am intrat.pe scurt, dar nu sunt doctor, consider ca nu este vorba de dependenta. este cred, acea dorinta a omului care a pierdut un leu si il risca si pe al doilea ca gandul sa-l recupoereze pe primul. il pierde si pe al doilea si tot asa.
stau sa imi aduc aminte cum a inceput. au trecut 10 ani, si parca il vad pe colegul meu urmarind pe teletext programul meciurilor. era o perioada, in care nu aveam bani. dar ideea unui castig mi-a suras. mi se parea ca e foarte usor sa ghicesti cateva rezultate, pentr ca banii sa iti intre in buzunar. i-am dat 2 lei, am pus biletul si surpriza, am castigat. nu trece clipa in care sa nu ma gandesc ca acolo a fost viata mea. ma intreb mereu, daca as fi pierdut acel bilet, m-as fi lecuit. nu stiu, dar sigur e faptul ca ulterior am facut si alte greseli.din ce in ce mai mari.
apoi s-au schimbat lucrurile, aveam bani. nu intalnisem inca surprizele, blaturile si uneori ghinionul. toate ma asteptau, odata cu celelalte bilete.
timpul a trecut usor si iata-ma pe banii mei. aveam un job bun, cu un salar bun in romanica noastra.
si am dat iar in pacat. de data asta din dorinta de a avea mai mult. proaspat angajat, aveam pretentia sa fiu la nivelul celorlati, care poate aveau ani de economii in spate. visam masini fitoase, haine, vacante, figuri. pe toate le-as fi avut, daca as fi avut putina rabdare.
dar eu le-am vrut rapid, peste noapte daca se poate si ce imi era la indemana..... jocurile de noroc.....
ma opresc, acum cand scriu, cu speranta ca a fost un vis urat, ca o sa ma trezesc. e in zadar.
de toate am incercat in viata, mai putin pariuri pe lupte de strada... si cel mai la indemana in acele vremuri ale lui 2003, erau aparatele, din toate barurile si cluburile. am investit, o spun cu regret, dar am investit.
in paralel vizitam casele de pariuri de la coltul strazii. dar tot eram fericit. faceam bani si cheltuiam. nu prea imi pasa. copil modest crescand, ma limitam cand era vorba de nevoile mele, dar incercam sa dau marea lovitura. dincolo de vorbele aruncate, mai mult sau mai putin intemeiate, privind ,,cat da aparatul ,70 de procente,, un lucru era evident, nu de acolo putea sa vina potul. nu ma ascund, mai tarziu le-am cautat din nou, cand aveam 50 de lei si trebuia sa dau 100. stiu, de cele mai multe ori, m-am ras, am pierdut. spun "dau" pentru ca mai tarziu, nu mai aveam banii mei, erau ai altora, eu doar i-am tinut pentru o vreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu